Tara Oasului

ŢARA OAŞULUI, o depresiune întinsă, închisă de lanţurile Munţilor Gutâi şi Munţii Oaşului spre Nord-Est şi Sud, de dealuri spre Vest, iar spre Sud-Est are ieşire la câmpie. Ţara Oaşului are o întindere de 614 km2 şi cuprinde în acest spaţiu comunele cu satele aparţinătoare: Oraşu Nou (Prilog, Racşa, Remeţi, Oraşu Nou - Vii); Vama (Vama Băi), Călineşti (Lechinţa, Coca, Dumbrava); Certeze (Huta, Moişeni); Trip Băi, Boineşti, Bixad, Târşolţ (Aliceni); Cămârzana şi oraşul Negreşti-Oaş; în total 22 de aşezări. Primul document care face referire la acest ţinut datează din 1270, când regele Ungariei dona unui nobil câteva sate din hotarul sud-vestic al Ţării Oaşului, în acel document, Ţara Oaşului e pomenită ca „Terra Awas". Unii istorici susţin că originea termenului de Oaş ar fi din termenul de Awas (Ovas), care înseamnă runc (despădurire, „curătură", „luminiş"). Ţara Oaşului e consemnată şi-n Cronica lui Grigore Ureche. Oşenii, locuitorii acestui ţinut, oameni dârji şi interiorizaţi, ca fire sunt oameni iuţi, inventivi, cunoscuţi în ţară, căci din vremuri trecute plecau de acasă în căutare de lucru. Din Oaş aveau loc plecări sezoniere de amploare la munci forestiere, fiind iscusiţi fasonatori de lemn, pricepuţi în construcţii şi la munci agricole. Azi ei pleacă, în masă, în căutare de lucru prin alte ţări. Trăsăturile psihice ale oşanului îşi găsesc, în mare măsură, reflectarea în port. El este simplu dar nu lipsit de măreţie. Schimbările petrecute în ultimele decenii au alterat, în cea mai mare parte a zonei, atât portul cât şi obiceiurile. Mai mult decât în orice împrejurare, oşenii poartă costumul lor popular la horă, la biserică, la sărbători tradiţionale şi ocazii folclorice.